Sunt necesare şi eficiente toate darurile Duhului Sfânt?

Un grup de tineri creştini au organizat o excursie undeva în Nordul Moldovei. Au ajuns într-una din zile la Mănăstirea Voroneţ. Au fost încântaţi de frumuseţea acelei mănăstiri , de albastrul de Voroneţ din picturile şi frescele din exteriorul şi interiorul mănăstirii. Unul dintre ei a exclamat: ce oameni hăruiţi de Dumnezeu au fost cei care au realizat asemenea capodopere. Ce talantele deosebite au lucrat la realizarea acestor opere, a exclamat un altul. Ce oameni deosebiţi au fost cei care au făcut aceste lucruri! La un moment dat s-au apropiat de o pânză pe care era scris ca titul „ Darurile duhovniceşti” şi apoi erau înşirate versetele din din 1 Corinteni cap.12.  Unul din tineri a citit cu atenţie  „Şi arătarea Duhului i se dă fiecăruia spre folosul tuturor. Unuia i se dă prin Duhul cuvânt de înţelepciune; iar altuia, cuvânt de cunoaştere, potrivit Aceluiaşi Duh; şi unuia într’Acelaşi Duh i se dă credinţă; iar altuia, darurile vindecărilor, într’Acelaşi Duh; unuia, faceri de minuni; iar altuia, profeţie; unuia, deosebirea duhurilor; iar altuia, felurimea limbilor; iar altuia, tălmăcirea limbilor. Şi pe toate acestea Unul şi Acelaşi Duh le lucrează, fiecăruia în parte împărţindu−i după cum vrea El.” Cum vine asta? Toţi avem daruri? Toate darurile sunt necesare? Toate lucrează în acelaşi timp? Un călugăr bătrân i-a auzit vorbind despre aceste lucruri ,s-a apropiat de ei şi a intrat cu ei în vorbă. Ca să înţelgeţi cum vine asta priviţi cu atenţie la carul de colea. Uitaţi-vă la roţile lui. Care este cea mai importantă piesă din roată? Butucul, zise un tânăr că fără el roata nu merge. Bătrânul călugăr îi privi îndelung şi apoi grăi: poate butucul să se învârtă dacă lipsesc spiţele şi pot spiţele să se antreneze carul dacă lipseşte obada? Nicidecum! Roată este completă şi funcţională când fiecare piesă e la locul ei. Carul poate fi urnit din loc şi folosit numai cu roţi complete. Dragii mei, aşa cum roata funcţionaează numai dacă este întreagă tot aşa darurile duhului sunt toate necesare…nu numai unele. Biserica nu poate funcţiona corect fără toate darurile duhului. Şi totuşi nu sunt unele daruri mai preţioase şi mai importante decât altele? Bătrânul călugăr se aşeză pe o bancă şi începu să le povestească tinerilor. Odată un boier din Orhei s-a întâlnit cu unul din cei mai săraci oameni din localitate. L-a luat în caleşca lui să-i arate toate proprietăţile. I-a arătat sutele de hectare de teren, zecile de hectare de pădure, lacul cu peşti, herghelia, conacul. Astea toate sunt ale mele i-a zis boierul. Astea toate le-am agonisit. Tu ce ai? Atunci sărmanul om a întins mâna înspre cer şi i-a grăit boierului: priveşte … eu am cerul! Da, cerul e a lui Dumnezeu nu al tău. Şi eu sunt a lui Dumnezeu şi cerul e al meu. Tâlcuieşte-ne povestea , îl rugă un tânăr pe călugăr. Darurile nu sunt ceea ce credem noi că avem prin propriile resurse şi capacităţi. Darul cel mai de preţ este darul de care ţie îţi face parte Duhul Sfânt. Darul tău , oricât de mic ar fi în ochii unora, este cel mai de preţ. Da poţi avea talente, abilităţi şi cu toate acestea să nu-ţi folosească la nimic. Dar cum pot deveni talentele mele, abilităţile mele folositoare pentru semeni? Cum le transformă Duhul lui Dumnezeu în daruri duhovniceşti, în daruri de slujire? Bătrânul călugăr, s-a ridicat agale de pe bancă şi i-a invitat pe tineri să vină cu el. I-a dus în bucătăria mănăstirii şi a rugat-o pe o măicuţa de acolo să pună pe aragaz la fiert, trei oale cu apă. A luat apoi un morcov, un ou şi nişte boabe de cafea. Când apa a fiert le-a pus pe fiecare într-o oală. A luat apoi un morcov nefiert şi l-a dat unui tînăr. Morcovul era tare, dur şi neînduplecat. A scos morcovul din oală şi i l-a dat aceluiaşi tînăr şi morovul s-a sfîrmat tot în mîna lui. Ce semnifică asta, întrebă tînărul? Când talentul tău ajunge în mâna lui Dumnezeu şi când toarnă El din focul Lui peste tine, devine maleabil, uşor de folosit. Talentul tău fără intervenţia lui Dumnezeu nu are mare valoare. A invitat apoi pe un alt tânăr să ia în mînă un ou nefiert. L-a rugat să-l strângă. Oul s-a spart şi a curs peste tot. A scos apoi oul din oala ce fierbea şi i l-a dat tânărului să-l strângă în mână. Coaja a crăpat dar oul a rămas închegat. Şi asta ce vrea să însemne întrebă tânărul? Darul tău, talentul tău oricât ar fi de firav odată ajuns în „ apa fierbinte a Duhului Sfânt” primeşte consistenţă. Dumnezeu este acela care transformă neputinţele tale în daruri de mare preţ. L-a rugat apoi pe un alt tânăr să ia câteva boabe de cafea în gură şi să încerce să le mestece. Acesta în timp ce mesteca …strâmba din nas şi zicea… ce amare sunt. A luat apoi din oala cu cafea  şi a turnat într-un pahar. I-a dat tânărui să bea. Acesta a exclamat … ce gust aromat are. Ce vrea să însemne asta, grăi tânărul? Talentele tale fără intervenţia lui Dumnezeu au un gust amar. Nimeni nu şi le doreşte aşa cum nimeni nu doreşte bobul de cafea să-l sfarme între dinţi. Când Duhul lui Dumnezeu aşează talentul tău în apa fierbinte a Harului său, rezultă ceva plăcut şi aromat. Talentele tale , abilităţile tale dau gust numai după ce sunt procesate de Duhul lui Dumnezeu.