Acan…

Un personaj care a fost în stare să nenorocească un întreg popor. Iosua îl întreabă direct pe Acan…” Pentru ce ne-ai nenorocit?” Ce s-a întâmplat în fapt? În atacul asupra Ierihonului Dumnezeu a cerut poporului „ să nimicească tot”. Din păcate pentru el şi pentru popor… Acan nu a luat aminte la această poruncă. A fost mult prea tentantă imaginea ce s-a derulat înaintea ochilor lui…aur, argint, haine de preţ. N-a putut trece nepăsător pe lângă această pradă.

Acan a văzut o haină frumoasă de Şinear, o placă de aur, două sute de sicli de argint. A văzut o haină la modă probabil în vremea aceea. O haină preţioasă la care s-a gândit că ar sta bine pe el. A văzut nişte bijuterii de aur. Şi cu siguranţă s-a gândit…wow ce cadou aş putea să-i fac nevestei de ziua ei cu placa asta de aur. Apoi a văzut nişte bani de argint şi probabil s-a gândit ce investiţie bună ar putea fi aceştia în timp. Ar fi mai sigur viitorul pentru el şi familia lui. Asemenea lui şi noi vedem împrejurul nostru lucruri pe care Dumnezeu doreşte să le nimicim în viaţa noastră. Vedem posibilitatea unei afaceri care ne-ar umple de bani dar e la limita legalităţii. Vedem o persoană care credem că ne-ar da mai multă satisfacţie decât iubita sau iubitul nostru. Vedem o ţară unde parcă ne-am realiza mai bine şi mai repede profesional mai ales dacă mergem singuri şi fără familie. Vedem o serie de lucruri  plăcute la privire, care ne îmbie să le apucăm. Adesea suntem într-o asemenea postură uitând că „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! „( Matei 6.22,23). Ce uşor aruncăm ochii pe orice.

Acan a poftit …ceea ce a văzut. A poftit haina de Şinear să o aibă în gardeorba lui. A poftit placa de aur să o pună în cutia de bijuterii a soţiei. A poftit cei 200 de sicli de argint să-i depună într-un fond de investiţii pentru zile negre. Şi pofta era atât de puternică că i-a fost imposibil să-i facă faţă. Nu se poate să le las aici. Nu se poate să nu profit de ocazia asta. Nu mă mai întâlnesc cu ocazia asta nicodată, că doar un singur atac avem asupra Ierihonului. Dar oare de ce îl judecăm aşa de aspru pe Acan… că nu suntem cu nimic mai breji pentru că „… fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” ( Iacov 1.14). Ne face cineva o propunere pentru o afacere care să ne umple de bani. Imediat tentaţia începe să-şi facă jocul. Începem să gândim ce vom face cu milioanele de dolari sau euro şi nici că ne pasă de unde şi cum vor veni acei bani. Nici un moment nu ne punem problema că la mijloc s-ar putea să fie ceva neclar. Ne gâdnim doar la profit şi cum să intrăm în acea afacere. Sau poate întâlnim la noul loc de muncă o persoană care ne atrage privirile, ne impresionează prin prezenţă, comportament, gesturi, etc. Ne dă gata. Ni se par că vorbele acelei persoane sunt mai pline de aromă şi gesturile sunt mai senzuale. Începe să ne placă chipul acela şi ne dorim să fim în preajma acelei persoane. Începem să facem comparaţii cu persoana iubită pe care o avem acasă şi ni se pare că aceasta este mai bună. E posibil ca într-o zi să ne viziteze un prieten şi să ne spună că pleacă la muncă afară unde a găsit ceva mai profitabil. Numai că nu va putea să-şi ducă familia pentru că ar fi mult prea costisitor. După ce auzi oferta ţi se aprinde un gând…wow ce ocazie. Ce-ar fi să merg şi eu. Nici nu mai gândeşti că ai acasă o soţie, doi copii mici şi unul e pe drum. Ţi-e gândul numai la ce-ai putea să realizezi pentru familie mergând acolo la muncă, dar nici un moment nu te gândeşti că această poftă a ta poate afecta în mod dramatic, în timp, exact familia pe care tu spui că vrei s-o ajuţi. Adesea suntem şi noi expuşi unor asemenea ispite uitând că „…pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”( Iac 1:15) şi neţinând cont „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume” ( 1 Ioan 2.16). Ce uşor cădem în capcana de a ne dori lucruri care mai devreme sau mai târziu ne vor nimici.

Acan a luat… ce a văzut şi a poftit.N-a stat deloc pe gânduri. Imi place haina asta de Şinear…o iau, că doar cine ar renunţa la o haină produsă de o casă de modă celebră. Îm place placa asta de aur şi o iau pentru că va sta mai bine la gâtul nevestei mele decât în visteria templului. Şi oricum la templu se va aduna mult aur şi argint. Era să şi uit …că vine ziua nevestei şi ce bine prinde placa asta de aur să i-o ofer cadou. Oho…şi cei 200 de sicli de argint nu trebuie lăsaţi. Cu ei o să-mi schimb nişte lucruri la cort, imediat ce mă aşez într-un loc stabil, aşa că îi iau . Şi uite aşa… ce-a văzut şi a poftit a luat…încălcând porunca lui Dumnezeu. Nici noi nu stăm mai bine cu pofta ochilor. Şi noi când punem ochii pe ceva nu ne mai scapă. Poate am pus ochii pe o afacere bună, unde se câştigă bine fără efort mare. E un fel de Caritas…unii pun şi alţii iau. Ce ne pasă cât de legală sau morală e afacerea. Nu ne pasă ce vindem sau ce tranzacţionăm, bani să iasă. Şi uite aşa intrăm în afaceri care ne fură mintea şi în final şi viaţa. Sau poate am pus ochii pe persoana de la noul loc de muncă. Ne place. Ajungem să ne dorim o relaţie cu acea persoană. Nu refuzăm nici un avans pe care ni-l face. Începem să ne întâlnim cu acea persoană, uitând că acasă ne aşteaptă o soţie tandră, un soţ iubitor, o prietenă devotată sau un prieten deosebit. Uneori auzim propuneri ale amicilor noştri… să mergem la muncă în străinătate. Nu mai stăm pe gânduri. Ne dăm demisia de la fabrica unde lucrăm pe bani mai puţini. Gata , plecăm spre acele zări unde ni se promite mult mai mult financiar, dar cu ce preţ? Cu preţul abandonării pentru o vreme a soţiei, a soţului, a copiilor care vor începe şi să uite chipul nostru. Şi poate şi mai grav de atât… după câţiva ani acolo, începem să uităm drumul spre casă şi spre familie. Suntem interesaţi doar de banii ce-i luăm şi uităm de cuvintele lui Pavel „… omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” ( Coloseni 3.5). Ce uşor ne lipim de unele lucruri şi le luăm pentru că ni le dorim crezând că ele vor fi o binecuvântare …dar în realitate sunt blestemul legat de noi.

Acan a ascuns… ce-a văzut şi a poftit şi a luat. După ce s-a făcut stăpân peste lucrurile date spre nimicire, Acan a ascuns haina de Şinear, placa de aur şi cei două sute de sicli de argint în cortul familiei. I-a îngropat acolo să se asigure că vor rămâne doar în familie. I-a ascuns …probabil de frică că cineva îi va fura. Sau poate i-a ascuns de frică că va fi descoperit. Nu ştiu ce-o fi fost în capul lui dar a acţionat exact ca un hoţ şi ca un tâlhar… păcătuind. Uneori probabil că ne purtăm şi noi asemenea lui Acan.  Ne dăm seama că afacerea în care am intrat ne aduce bani dar ne poate crea şi probleme mai ales cu fiscul. Şi atunci începem să ascundem o parte din aceşti bani în conturile copiilor, nepoţilor, fraţilor sau părinţilor. Ne paşte falimentul moral şi financiar şi cu toate acestea uităm cuvintele înţeleptului… „ Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. „ ( Proverbe 1:19) Ne aventurăm într-o relaţie amoroasă cu persona întâlnită la locul de muncă. Ne lăsăm duşi de val şi nici un semnal venit de la unii sau alţii nu ne schimbă decizia. Ba mai mult Cuvântul Domnului  „Luaţi seama, dar, în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui!” ( Maleahi 2.15) nu mai are nici o relevanţă pentru noi. Ne dăm seama că în curând relaţia aceasta nu va mai fi una discretă şi atunci decidem să o ascundem, să ţinem această relaţie cât mai departe de ochii oamenilor uitând că „ Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.” ( Proverbe 15.3)  şi că „…Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu−i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ!”  ( Maleahi 2.14) .Am ajuns la locul de muncă mult visat din vestul Europei. Câştigăm bani dar suntem robi ai muncii. Trimitem câte ceva din ei şi acasă, că de aceea am plecat să ţinem familia. Pe ceilalţi îi păstrăm la ciorap cu gândul să-i înmulţim. Prin conjucturi nefericite intrăm în anturaje dubioase şi pentru a ne împlini visul ascundem faptul că suntem creştini. Trăim la fel ca ceilalţi, furăm la fel ca ceilalţi, minţim la fel ca ceilalalţi uitând cuvintele lui Pavel adresate lui Timotei „Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l−a înscris la oaste”. (2Timotei) 2:4. Ce uşor ascundem lucruri, relaţii, convingeri păcătoase…crezând că odată ascunse nimeni nu le va mai vedea şi uitând că „… Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” ( Eclesiastul 12.14). Ce rapid încercăm să ascundem păcate de ochii oamenilor…şi cum ne surpinde Dumnezeu adesea descoperindu-le în văzul tuturor.

Acan a plătit…pentru că a văzut, a poftit, a luat şi a ascuns. Poporul Israel a cunoscut înfrângerea datorită lui Acan. Dumnezeu a descoperit vinovatul. Sorţul a căzut pe Acan. N-a mai fost nici o şansă de pocăinţă pentru el pentru că nu şi-a mărturisit păcatul decât atunci când a fost descoperit. A fost executat el şi familia lui. Omorâţi cu pietre o întreagă familie pentru păcatul lui Acan. N-a scăpat fără să plătească. Nici noi nu vom scăpa fără să achităm nota de plată în urma păcatelor noastre ascunse deorece „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor”.( Romani 1.18)  Implicarea în afaceri dubioase probabil va aduce bani o vreme… până când Dumnezeu va folosi fiscul sau DNA-ul sau cine ştie ce altă metodă pentru a da pe faţă cine eşti. Ştii ce urmează? Falimentul şi implicit verdictul lui Dumnezeu „Din pricina păcatului lăcomiei lui, M−am mâniat şi l−am lovit” (Isaia 57:17). Implicarea într-o relaţie nepotrivită va produce satisfacţii emoţionale pentru o vreme. Dar când perdeaua va fi trasă… vei fi expus oprobiului public şi cine ştie dacă nu vei pierde ce-ai avut mai drag, un soţ, o soţie, un logodnic, o logodnică, un prieten drag sau o prietenă devotată. Şi în ziua în care te vei regăsi singur pe lume, poate într-un azil…părăsit de oamenii dragi şi de Dumnezeu… s-ar putea să spui printre dinţi „ N−a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.” (Psalmul 38:3). Ai plecat la muncă în străinătate să câştigi bani pentru familie. După o vreme Te-ai apucat de jocuri de noroc, te-ai bălăcit în distracţii, te-ai implicat în scandaluri şi lucruri dubioase.Te-ai lăsat dus de val şi ai crezut că acolo îţi poţi permite să te porţi oricum, să trăieşti oricum că doar cei din biserica ta nu te văd . Ai uitat ce zice Domnul „Căci ochii Mei sunt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea feţei Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.”( Ieremia 16:17). Ce naivi suntem să credem că nu există consecinţe pentru nelegiurile pe care le facem…şi ce tragedie trăim când Dumnezeu ne arde câte una cu nuiaua Lui.

În fiecare din noi zace un Acan. Uneori avem impresia că păcatele noastre ascunse nu vor vedea lumina zilei. Ce uşor trecem pe lângă cuvintele psalmistului „Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.” ( Psalmul 90.8).  În faţa unei asemenea realităţi, să-l pironim pe crucea lui Christos pe Acan(ul) din noi, mărturisindu-ne păcatele cele ascunse şi împlinind provocarea apostolului Pavel „Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi−vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” ( Romani 6.13)