Paştele…

11149269_754962417954407_3209076361918455537_n

(Poză preluată de pe :https://www.facebook.com/pages/Biserica-Baptista-Speranta/749782908472358?fref=photo)

Israelul a trecut Iordanul şi a ajuns la Ghilgal în ţara promisă de Dumnezeu ca moştenire.  Ajunşi  în ţara unde curge lapte şi miere Iosua şi poporul îşi aduc aminte de cuvintele lui Moise:  «Când te va duce Domnul în ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi−o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta: Timp de şapte zile, să mănânci azime; şi în ziua a şaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului » ( Exod 13.5,6). Sosise  momentul  să sărbătorească PAŞTELE.

Acest moment începea cu PREGĂTIREA pentru sărbătoare.  Când Dumnezeu  a instituit această sărbătoare pe vremea lui Moise şi Aaron, poporul trebuia ca în prealalbil să se pregătească  pentru ea. Fiecare familie trebuia să ia din turmă sau să cumpere un miel de parte bărbătească, de un an şi  fără cusur pe care urma să-l jertfească în ziua a paisprezecea a lunii întâi. Cu sângele lui, pragul de sus şi stâlpii uşii trebuiau unşi. În noaptea aceea trebuiau să mănânce toată carnea acelui miel friptă şi garnisită cu azime şi verdeţuri amare. După 40 de ani Iosua face şi el o pregătire pentru sărbătoarea de paşti. Ia toţi bărbaţii de parte bărbătească  şi îi taie împrejur pregătindu-i  în acest fel pentru sărbătoare. Tăierea împrejur era semnul legământului dintre Dumnezeu şi popor, un semn care arăta că Israelul aparţine Domnului. Numai un popor care aparţine Domnului  putea sărbătorii paştele. Apostolul Pavel  în Romani capitolul 4 ne ajută să înţelegm că această tăiere împrejur era în fapt o pecete a neprihănirii pe care Dumnezeu o punea peste cei din popor, certificând prin aceasta că fărădelegile sunt iertate şi păcatele sunt acoperite. Numai un om cu fărădelegile iertate şi păcatele acoperite se putea apropia de o asemnea sărbătoare. Şi noi poporul Domnului răscumpărat prin Jertfa lui Christos ne pregătim să sărbătorim paştele. Mielul a fost jertfit odată pentru totdeauna în urmă cu mai bine de 2015 de ani pe Golgota. Apsotolul Pavel  ne reaminteşte nouă că «În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti»  ( Coloseni 2.11) şi ne atrage atenţia că noi «  În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său » ( Efeseni 1.7) . Aşadar noi, născuţi din nou din apă şi din Duh, socotiţi neprihăniţi  în şi prin Christos trebuie să ne pregătim inimile şi trupurile pentru celebrarea acestei sărbători.

Sărbătorirea paştelor impunea o PRIVIRE în trecut. Şi privind spre trecut  în urechile poporului răsunau cuvintele lui Moise : «Aduceţi−vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v−a scos Domnul de acolo… » ( Exod 13.3). Când se uitau în urmă la trecutul poporului,  înaintea lor se înfăţişa acea scenă a ieşirii lor din Egipt …într-o noapte când îngerul morţii a făcut ravagii printre toţi întâii născuţi ai egiptenilor. A fost momentul  când au lăsat în Egipt un trecut de 400 de ani… pornind spre ţara promisă. Trecutul în Egipt pentru popor însemna amintirea zilelor de robie… când li se cerea să facă tot mai multe cărămizi. Işi aminteau cu siguranţă de fiecare zi de trudă, de toate ameninţările la care au trebuit să facă faţă. Şi probabil că cei intraţi în ţara promisă îşi aminteau şi de anii de rătăcire prin pustie chiar dacă asta nu ţinea de aminirea poruncită . Pentru că şi noi suntem în pragul sărbătorii de paşti se impune să privim în trecut. Privind în trecut cu siguranţă vedem trei scene. În prima scenă ne vedem pe noi, umblând bezmetici şi împovăraţi de păcatele şi neputinţele noastre. Ne vedem pe noi beţivii, mincinoşii, hoţii, curvarii, criminalii care trăiam fără nici o speranţă fiind sortiţi morţii veşnice. În cea de-a doua scenă vedem un drum al calvarului pe care urca cu o cruce în spate Isus – Fiul lui Dumnezeu, însoţit de-o ceată de batjocoritori… bătut, scuipat , hulit. Vedem în faţa noastră  un om  despre care profetul Isaia spunea: «Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L−am băgat în seamă.Totuşi El suferinţele noastre le−a purtat, şi durerile noastre le−a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. » ( Isaia 53.3-6). Acest OM dispreţuit  a fost urcat pe-o cruce şi încărcat de păcatele noastre a sfârşit  strigând „ S-a isprăvit  !” A fost momentul  unui nou început pentru noi. Pentru că Isus  n-a rămas în mormânt ci a înviat, zdrobind boldul morţii. Cea de-a treia scenă aduce înaintea noastră  o întâlnire…întâlnirea dintre noi păcătoşii şi Christos. O întâlnire care a făcut din noi păcătoşii nişte făpturi noi , o întâlnire care ne aduce aminte de vorbele lui Pavel «Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s−au dus: iată că toate lucrurile s−au făcut noi. » ( 2 Corinteni 5:17). Este scena care ne reaminteşte fiecăruia că  «În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m−a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. » ( Romani 8:2)

La paşti poporul  îşi aducea aminte de PUTEREA care i-a eliberat din robia egipteană. Dar oare ce putere i-a putut smulge din mâna faronului egiptean?  În Exodul  2.23-25 găsim răspunsul.  «După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s−au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi Şi−a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel şi a luat cunoştinţă de ei. » Dumnezeu Atotputernic i-a scos din Egipt cu mână tare. Şi Moise cel pe care Dumnezeu l-a folosit ca să scoată poporul din Egipt atunci când pune temelia acestei sărbători afirmă: «Aduceţi−vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v−a scos Domnul de acolo» ( Exodul 13.3). Dacă n-ar fi fost Dumnezeu de partea lor probabil că ar fi putrezit acolo în Egipt şi nimeni n-ar mai fi auzit de ei. Dar puterea lui Dumnezeu i-a eliberat de sub jugul robiei şi a morţii. În pragul sărbătorii de paşti şi noi ar trebui să ne amintim ce putere ne-a eliberat de sub jugul păcatului şi a morţii dându-ne viaţă. Evanghelistul Ioan  spune : «Dumnezeu ne−a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său» ( 1 Ioan 5.11). Această sărbătoare inevitabil trebuie să ne aducă aminte fiecăruia dintre noi că «El ne−a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne−a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui» ( Coloseni 1.13). E un moment în care privirile noastre se îndreaptă spre Dumnezeu  care ne-a hăruit cu darul mântuirii în Christos. Ba mai mult este momentul să recunoaştem şi noi că  «Dumnezeiasca Lui putere ne−a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne−a chemat prin slava şi puterea Lui,” ( 2 Petru 1.3). Această sărbătoare ne umple de speranţa că … «Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa » ( 1 Corinteni 6.14). Să trăim şi această sărbătoare de paşti cu nădejdea învierii noastre la vremea hotărâtă de El, Acela care are toată puterea în cer şi pe pământ.

Paştele  este sărbătoarea POMENIRII peste veacuri a lucrării lui Dumnezeu  în viaţa poporului Său. La fiecare sărbătoare de paşti trebuia spus copiilor, adică generaţiei ce urma, ce lucrare extraordinară a făcut cu Dumnezeu cu poporul. Cum l-a purtat în anii pribegiei egiptene. Cum i-a scos din acea cruntă robie. Mai mult decât atât, pomenirea aceasta trebuia să fie  «ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie întotdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te−a scos Domnul din Egipt. Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an»  (Exodul 13.9,10). Odată pe an trebuia ţinută această sărbătoare şi pomenită lucrarea făcută de Dumnezeu cu poporul Său. Şi noi sărbătorim anual paştele. Ne aducem aminte şi pomenim despre lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în Christos. Ne aducem aminte cât de mult ne-a iubit şi ne iubeşte Dumnezeu …că l-a dat pe Unicul Fiu  să plătească pentru păcatele noastre  şi prin credinţa în El să devenim posesori ai vieţii veşnice. Ne aducem aminte şi pomenim de ultimul paşte sărbătorit de Christos cu ucenicii Lui. Ne aducem aminte de cuvintele lui Isus … «Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: Luaţi paharul acesta şi împărţiţi−l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt−o şi le−a dat−o, zicând: Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. » ( Luca 22.15-19). Fiecare Cină a Domnului la care participăm trebuie să fie o pomenire a morţii şi învierii lui Christos. Fiecare zi pe care o trăim trebuie să fie o pomenire a harului de care Dumnezeu ne-a făcut parte. Fără Harul Lui ….astăzi n-ar fi un paşte pentru noi şi n-am putea privi în perspectivă veşnicia.

PRĂZNUIREA sărbătorii trebuia făcută  după o  rânduială. Poporul trebuia să sărbătorească  timp de şapte zile. Prăznuirea începea cu o adunare de sărbătoare sfântă. Din cea dintâi zi trebuia să mănânce azime… deoarece mâncarea cu aluat, mâncare dospită nu era îngăduit să o mănânce. Interesant că la paştele sărbătorit pentru întâia oară pe teritoriul ţării promise, de a doua zi împreună cu azime ei mănâncă şi boabe prăjite din grâul ţării promise. Prăznuirea se încheia cu o altă adunare sfântă de sărbătoare. Adunarea de sărbătoare sfântă era în cinstea lui Dumnezeu. Prăznuirea paştelor avea o rânduială pe care poporul trebuia s-o respecte. Şi noi suntem chemaţi să prăznuim paştele printr-o închinare şi-o sărbătoare sfântă.  În primul rând suntem provocaţi de apostolul Pavel   să face ceva. Ce să facem ca să putem prăznui aşa cum se cuvine paştele ? «Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit. » ( 1 Corinteni 5.7). Cu alte cuvinte prăznuirea sărbătorii înseamnă sfinţirea noastră. Să ne sfinţim de dragul Mielului jertfit.  Şi sfinţirea este posibilă atunci când împlinim ce spune psalmistul : «veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! » ( Psalmul 95.6). Într-o asemenea atitudine… închinarea noastră devine o prăznuire binecuvântată a paştelor. În al doilea rând suntem provocaţi să ne închinăm cântând Domnului o cântare nouă.  Cum este această cântare nouă? E asemenea cântării fredonată de cele patru fături vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni în faţa Mielului  … «Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să−i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ! » ( Apocalipsa 5.9-10). De ce o cântare nouă? Pentru că „«Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda! » (Apocalipsa 5.12).  La o asemenea prăznuire suntem invitaţi  la fiecare sărbătoare de paşti. Să nu uităm nicio clipă că  «A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului…(trebuie să Îi)  fie…(adusă)… lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor! » ( Apocalipsa 5.13) .Amin!

2 gânduri despre &8222;Paştele…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.