În fiecare an când se apropie Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului… văd împrejurul meu o forfotă ciudată. Străzile se îmbracă în lumini multicolore. Pieţele sunt pline de brazi sacrificaţi pentru a fi „plantaţi” pentru o vreme prin casele noastre… iar mai apoi aruncaţi la coşul de gunoi. Parcările hypermarketurilor sunt pline de maşini a căror portbagaje aşteaptă să fie umplute de tot felul de „oferte”. Oamenii în pragul Crăciunului fac o serie de lucruri care ţin de trupul acesta muritor… uitând semnificaţia sărbătorii.
De fiecare dată când văd aceste imagini mă întreb…oare cum ar trebui să ne pregătim de sărbătoare? Oare… lumini, case împodobite, mese îmbelşugate este ceea ce aşteaptă de la noi Pruncul născut în iesle?
Vă sugerez de aceste sărbători să facem un exerciţiu pe care ni-l propune Corul Evanghelic , prin colindul ASTĂZI VIN SĂ-MI PLEC GENUNCHII , o capodoperă a poetului Traian Dorz .
Picuri de rouă 